Ma numesc ciprian candea, si sunt unul din copii abandonati iun spital de catre mama, chiar dupa momentul nasterii, mama are tupeu sa fuga din spital si sa ma abandoneze ca pe o carpa. Pacat ca nu mai traieste, ca as fi cautat-o pana-n panzele albe sa-i cer o explicatei. In fine, sa rvenim la ceea ce ati propus ca subiect. Da, sti, Nicole, sunt de acord sa iei un copil abandonat si sa-l iontroduci in familia ta, doar pt o zi si sa-l duci cu tine in diferite locuri cu copilul tau natural. Gandestete ce v-a simti acel copil introdus in familia ta. V-a ramane foarte socat de ceea ce v-a observa copilul, dar te ve-i intreba, care copil v-a suferii? Pa-i propiul tau copil, deoarece el se impotriveste aducerii unui strain in familia lui si sa-l considere frate pt. o zi. El atunci nu v-a fi de acord cu hotarrarea ta si v-a face fel si fel de nazdraveni care sa-ti atraga atentia. dar daca parintele ii explica copilului de ce vrea sa faca acest lucru, la inceput s-e va impotrivi, dar cu timpul se v-a obisnui cu ideia.
Buna, si eu ma bucur ca in sfirsit se pune si problema copiilor din leagane si maternitati uitati de cele care le-a dat viata...Am incercat adesea sa vad prin diverse feluri daca poti lua acesti copii acasa pentru o zi doua sau o saptamina dar nu am reusit sa aflu cum se procedeaza...Poate sint si altii in gindul meu dar nu spun asta Sa poti lua un copil acasa definitiv este intr-adevar o hotarire foarte importanta si definitiva.Dar sa-l poti duce intr-o zi alaturi de copilul tau in parc sau intr-o excursie nu cred ca este o problema asa greu de realizat...
Ar trebui sa existe chiar si pe site procedura prin care poti darui fara prea mare efort din partea noastra a adultilor o clipa de bucurie si fericire pe chipul gingas al acestor copii fara vina pentru soarta ce le-a fost data de propria 'mama'
Buna ziua,
eu sunt mamica a doua fetite fericite (de 4 ani si 1 an 1/2) si am o multime de lucruri, hainute si jucarii pe care as vrea sa le dau unor copii necajiti care nu au si care s-ar bucura sa le primeasca. Cui sa ma adresez si unde sa ma duc?
Cu multumiri,
Diana
Buna, imi pare bine ca s-a abordat si subiectul acesta!
Si noi avem un copil al nostru, asteptam altul prin mai si luam, la sfirsit de saptamina, o fetita de la un leagan de copii. Are 3 1/2 ani si este atit de fericita cind vine la noi ca ti-e mai mare dragul s-o privesti. Este dornica sa intrebe, sa afle. Presupun ca la leagan nu sta nimeni sa-i raspunda la toate intrebarile desi sint ingrijiti foarte bine. Nu avem posibilitatea sa o infiem, dar cine stie, pe viitor...
As vrea sa spun ca un copil ca acesta este o bucurie imensa, iti umple sufletul si iti lumineaza viata. Te bucuri si tu de bucuria lui.
De cite ori mergem sa o luam pe Cristina de la leagan ceilalti copii de acolo se agata de noi si ne roaga sa-i luam si pe ei acasa. Ni se rupe sufletul... Asa ca eu ii incurajez din toata inima pe cei care vor sa faca lucrul acesta. Doamne ajuta!
Buna,ma numesc Adina si acum locuiesc in Italia.Am plecat din Romania anul trecut,cu greu mai ales din cauza lor,a copiilor mei de la casele de copii din Slatina.Am incercat timp de 5 ani sa ii ajut cum am crezut de cuviinta.
Cand aveam 17 ani am hotarat sa incerc sa lucrez ca voluntar in Leaganul de copii din Slatina(era foate aproape de casa mea).Am avut norocul sa intalnesc persoane deosebite care lucrau acolo,Directoare,doctore, asistente educatoare;nu toate dar cele mai importante se gandeau la mine ca la o schimbare in bine in viata acestor puiuti.
Imi place sa cred ca au avut dreptate!
Am devenit ,cu timpul,mama,sora,prietena
copiilor care erau acolo!
Stiu ca am schimbat in bine viata cateorva copii care timp de un an sau doi cat au stat acolo au avut parte de dragostea mea care eram o straina pentru ei(nu mama!!!)
Dintre acesti copii au fost multi care s-au lipit de inima mea si si acum ma gandesc la ei ca la copiii mei .
Marea parte din acesti copii au fost adoptati in America,in Romania si aici unde eu traiesc in Italia.
Sunt mult mai linistita in ceea ce-i priveste pentru ca sunt inca in contact cu parintii lor si cu ei,le-am vazut poze,desene,am vorbit cu ei la telefon si stiu ca sunt bine.
Mai greu e cu cei care au ramas in orfelinat si pe care nu-ii pot ajuta!
Mi-ar placea sa stiu ca sunt si alte persoane care ar dori sa-i ajute pe acesti copii mergand la orfelinate si vizitandui,vorbindule frumos,mangaindui si invatindui ca sunt importanti si mai ales iubiti.
As vrea doar atat!
Draga Izabela m-a impresionat foarte mult articolul tau. Si eu imi doresc sa adopt un copil, desi am propriul meu copil.Cred ca o sa o fac peste 2, 3 anicand situatia noastra mteriala va fi putin mai stabila(sper). Oricum mi se pare un lucru deosebit sa acorzi o sansa unui copil. Cred ca este mai mult decat o nastere. Multa sanatate, puter si multe bucurii celor care mai au curajul sa adopte copii in Romania zilelor noastre. Nu ar fi rau daca aceste persoane ar intra pe forum sa ne povesteasca din experienta lor.
✔️ Dacă ți-a plăcut articolul sau ți-a fost de folos, apreciază-l cu un share! Aceste informații le pot fi utile și altor mămici sau tătici. Îți mulțumim anticipat! ❣️
Ultimile 6 comentarii
Ma numesc ciprian candea, si sunt unul din copii abandonati iun spital de catre mama, chiar dupa momentul nasterii, mama are tupeu sa fuga din spital si sa ma abandoneze ca pe o carpa. Pacat ca nu mai traieste, ca as fi cautat-o pana-n panzele albe sa-i cer o explicatei. In fine, sa rvenim la ceea ce ati propus ca subiect. Da, sti, Nicole, sunt de acord sa iei un copil abandonat si sa-l iontroduci in familia ta, doar pt o zi si sa-l duci cu tine in diferite locuri cu copilul tau natural. Gandestete ce v-a simti acel copil introdus in familia ta. V-a ramane foarte socat de ceea ce v-a observa copilul, dar te ve-i intreba, care copil v-a suferii? Pa-i propiul tau copil, deoarece el se impotriveste aducerii unui strain in familia lui si sa-l considere frate pt. o zi. El atunci nu v-a fi de acord cu hotarrarea ta si v-a face fel si fel de nazdraveni care sa-ti atraga atentia. dar daca parintele ii explica copilului de ce vrea sa faca acest lucru, la inceput s-e va impotrivi, dar cu timpul se v-a obisnui cu ideia.
Buna, si eu ma bucur ca in sfirsit se pune si problema copiilor din leagane si maternitati uitati de cele care le-a dat viata...Am incercat adesea sa vad prin diverse feluri daca poti lua acesti copii acasa pentru o zi doua sau o saptamina dar nu am reusit sa aflu cum se procedeaza...Poate sint si altii in gindul meu dar nu spun asta Sa poti lua un copil acasa definitiv este intr-adevar o hotarire foarte importanta si definitiva.Dar sa-l poti duce intr-o zi alaturi de copilul tau in parc sau intr-o excursie nu cred ca este o problema asa greu de realizat... Ar trebui sa existe chiar si pe site procedura prin care poti darui fara prea mare efort din partea noastra a adultilor o clipa de bucurie si fericire pe chipul gingas al acestor copii fara vina pentru soarta ce le-a fost data de propria 'mama'
Buna ziua, eu sunt mamica a doua fetite fericite (de 4 ani si 1 an 1/2) si am o multime de lucruri, hainute si jucarii pe care as vrea sa le dau unor copii necajiti care nu au si care s-ar bucura sa le primeasca. Cui sa ma adresez si unde sa ma duc? Cu multumiri, Diana
Buna, imi pare bine ca s-a abordat si subiectul acesta! Si noi avem un copil al nostru, asteptam altul prin mai si luam, la sfirsit de saptamina, o fetita de la un leagan de copii. Are 3 1/2 ani si este atit de fericita cind vine la noi ca ti-e mai mare dragul s-o privesti. Este dornica sa intrebe, sa afle. Presupun ca la leagan nu sta nimeni sa-i raspunda la toate intrebarile desi sint ingrijiti foarte bine. Nu avem posibilitatea sa o infiem, dar cine stie, pe viitor... As vrea sa spun ca un copil ca acesta este o bucurie imensa, iti umple sufletul si iti lumineaza viata. Te bucuri si tu de bucuria lui. De cite ori mergem sa o luam pe Cristina de la leagan ceilalti copii de acolo se agata de noi si ne roaga sa-i luam si pe ei acasa. Ni se rupe sufletul... Asa ca eu ii incurajez din toata inima pe cei care vor sa faca lucrul acesta. Doamne ajuta!
Buna,ma numesc Adina si acum locuiesc in Italia.Am plecat din Romania anul trecut,cu greu mai ales din cauza lor,a copiilor mei de la casele de copii din Slatina.Am incercat timp de 5 ani sa ii ajut cum am crezut de cuviinta. Cand aveam 17 ani am hotarat sa incerc sa lucrez ca voluntar in Leaganul de copii din Slatina(era foate aproape de casa mea).Am avut norocul sa intalnesc persoane deosebite care lucrau acolo,Directoare,doctore, asistente educatoare;nu toate dar cele mai importante se gandeau la mine ca la o schimbare in bine in viata acestor puiuti. Imi place sa cred ca au avut dreptate! Am devenit ,cu timpul,mama,sora,prietena copiilor care erau acolo! Stiu ca am schimbat in bine viata cateorva copii care timp de un an sau doi cat au stat acolo au avut parte de dragostea mea care eram o straina pentru ei(nu mama!!!) Dintre acesti copii au fost multi care s-au lipit de inima mea si si acum ma gandesc la ei ca la copiii mei . Marea parte din acesti copii au fost adoptati in America,in Romania si aici unde eu traiesc in Italia. Sunt mult mai linistita in ceea ce-i priveste pentru ca sunt inca in contact cu parintii lor si cu ei,le-am vazut poze,desene,am vorbit cu ei la telefon si stiu ca sunt bine. Mai greu e cu cei care au ramas in orfelinat si pe care nu-ii pot ajuta! Mi-ar placea sa stiu ca sunt si alte persoane care ar dori sa-i ajute pe acesti copii mergand la orfelinate si vizitandui,vorbindule frumos,mangaindui si invatindui ca sunt importanti si mai ales iubiti. As vrea doar atat!
Draga Izabela m-a impresionat foarte mult articolul tau. Si eu imi doresc sa adopt un copil, desi am propriul meu copil.Cred ca o sa o fac peste 2, 3 anicand situatia noastra mteriala va fi putin mai stabila(sper). Oricum mi se pare un lucru deosebit sa acorzi o sansa unui copil. Cred ca este mai mult decat o nastere. Multa sanatate, puter si multe bucurii celor care mai au curajul sa adopte copii in Romania zilelor noastre. Nu ar fi rau daca aceste persoane ar intra pe forum sa ne povesteasca din experienta lor.
Scrie un comentariu